Sentiment rezervat

leg de gâtul iubirii o funie împletită din păcate
o spânzur cu cruzime de norii posomorâți

limba ei salivează nervi

aceștia curg șiroaie pe pământul  bătut de urmele morților setoși

cu ochii ieșiți din orbite, 
iubirea își numără dinții lipsă

gândurile-i împrăștiate
varsă sânge prospăt peste țărâna prăfuită

vocea din adâncul ei zbiară:" VREAU Să Exist!"

nu-i dau vreo șansă de supraviețuire

îmi arunc urechile pe un deal fără vale,
prefacandu-mă că nu-i aud disperarea

la final, o înjunghii cu cel mai ascuțit cuțit
și îi arunc organele într-o groapă săpată din timp

ucid iubirea,
dar ea reînvie mai estetică de fiecare dată

Elemente expirate

frãție

luptă și iubire

pete hazlii

întuneric revărsat în cale

implant de secunde

în inima unui ieri pierdut

Goliciune

în ochii mei,

doi,

locuiesc alți mii de ochi...

unii văd ce trebuie să vadă

alții se mișcă în sens opus,

privesc neautorizat

în inima mea,

una,

se zbat alte mii de inimi...

unele simt în trecut,

altele - în prezent,

dar niciuna

în viitor

în numele meu,

singurul,

există alte mii de nume

în alte mii de vieți

și alte milioane de gânduri

în mine

zburdă miliarde de eu-ri

care mai triste,

vesele,

mari,

mici,

prietenoase,

solitare,

noi,

vechi,

banale,

originale

...

dar niciun ochi,

nume,

inimă,

nu iubește

Zarul

miroase a cuvinte dulci aruncate în vânt

la timpul nepotrivit

simt lașitatea fâlfâind într-o pictură contemporană

iubesc neînțelesul unor ochi plini de autism

respir câteva vise împlinite

cărora nu le pot face față
și sap adânc...

poate găsesc fericirea tipărită,

undeva,

în adâncime

aș vinde tinerețea și inima mea de femeie dezolată

pentru altă viață,

alt secol,

alte culori

mi-a spus un filosof: " cei corecți aruncă zarul cu fragmentul cel mai umbrit

întotdeauna"

Dincolo de...

dincolo de închisoarea oaselor

se ascunde libertatea sufletului curat

dincolo de caractere defecte

sălășluiește perfecțiunea

dincolo de moarte

întâlnești nemurirea

dincolo de mister

descoperi drama unui adevăr istoric

dincolo de mine

dai de un pustiu desculț

XXII şi un sfert

hypnos a încuiat noaptea într-o pivniță uriașă
iar cheia predestinată a aruncat-o în oceanul păcatelor nemântuite

întregul univers s-a luminat la față

de astăzi, zilele se dizolvă în împărăția timpului

pentru a renaște alte zile

soarele nu mai obosește să ardă necontenit

lumea nu-și mai doarme jumătate de viață

și nici nu mai visează "cai verzi pe pereți"

speranța de viață crește dublu

diminețile nasc dimineți
dorințele prind aripi

și colorează existența însuflețită într-un alb plauzibil

fără margini

Gânduri de nimic

o lumină se revarsă în deșert
acoperind pustiul cu raze gălbui

totuși e frig
căldură nu-i

prezentul

trecutul

viitorul e incert

cine va ști și cui să-i spui
că sufletul ți-e gol?

o deșertăciune imensă te apasă

să zâmbim tot zâmbetul fals din noi

să aiurim de griji și de nevoi

ne-ar părea viața mai radioasă

şi-om devenim acei strigoi
care luptă pentru nimic

Iubire incoloră

lumina înlăcrimată umezește respirația nopților obscure

dispare pentru totdeauna dinastia morților sinucigași

care s-au aruncat de pe tunelul fericirii

într-un gol fără sfârșit

tragedia nebunilor îndrăgostiți a pătat peisajul secolului venetic

de esența îndoielii pragmatice

culoarea amorului dintre două fiinte muritoare își abandonează farmecul

să mori din dragoste nu mai este la modă

Briză de imaginaţie banală

Viziuni credibile agață termeni transpirați de realitatea ireală

Toate zilele dansează în jurul minciunilor adevărate
și tot spațiul cotropit de speranțe deșarte visează avioane de hârtie

Luna fracțională a nopților își varsă amarul galben peste pământul murdar

de cadavrele speciilor dispărute, cândva,

în negura uitării de mâine

Eu am apărut dintr-o poveste albă, goală, nescrisă

Viața îmi curge printre litere fugare

Necitite de tine

Neauzite de nimeni,
doar de abisul nopților virgine

Nu pot citi pe întuneric

Nici tu

Nici el

Nici ea...

Doar presupunem ceea ce dorim să vedem,
să auzim

și să simțim

Vrem imposibil de povești inexistente

Și Eu

O filă albă

fără trecut și viitor,
doar prezent

O filă...

Azi zâmbesc

Poţi aduce soarele în viaţa mea
Poţi face lumină din întuneric

Ajung să cred că eu nu sunt eu

Îmi colorezi gândurile cu elixir fosferic.

Simt că aş trăi o altă viaţă
Ce senzaţie stranie, 

mă faci să zbor.

Mi-ai adus bucăţi de fericire în inima mea
Mirosim frunzele toamnei, ce ciudat e parfumul lor.

Iubirea

iubirea nu o întâlnești la orice colț al străzii

nu apare atunci când o chemi

nu răsare dintr-o dorință supremă

iubirea este o atenție sacră

care apare atunci când te aștepți cel mai puțin

Fără cuvinte

lumea exterioară poate să-mi provoace răni

doar tu îmi tămăduiești cicatricile

fără urme de gelozie și slăbiciune,
îmi luminezi zilele,

aduci soarele

și conturezi paradisul pe pământ

Indiferenţă

astăzi ai aruncat o bombă pe cerul amintirilor

ai șters definitiv trecutul

stelele cad cioburi peste dragostea noastră

două inimi se zbat în lutul umed
până nu mai ticăie

ai creat legi, dar le-ai încălcat singur

zeii sunt sătui de minciuni
și cer verdictul final: "indiferență!"

Nonşalanţă

invidia,
egoismul,
răul 
nu sunt  pentru mine

eu m-am născut
pentru a muri frumos

Closermania

Am pătat maioul "Closer" de cafeaua ta favorită

Pare a fi semnul legilor încălcate

Mâine, la ora 25.00, te voi aștepta în fața casei de culoare fără de culoare,

din capătul răscrucii

Vino în papucii grei de rocker

Vom tropăi peste dragostea noastră

Ochii

cuvintele spun prea puțin,
sunt sterile în mijloc

ochii spun totul

însă nu toți ochii vorbesc frumos,
doar cei care au inimă

Ţipătul intimităţii

mai tristă ca niciodată lumina îşi face drum către inima mea
și prin razele-i prăfuite licăreşte durerea

dorinţa arde în adâncurile timpului
iar atomii negativi străpung cu putere gândul insolent

mai tristă ca niciodată tăcerea parcurge mile întregi prin deşertul neputinţei

mai tristă ca niciodată tinereţea pare,
mai stinsă,
mai rece...

Confidenţial somnolent

o mantie de culoarea morții

îmbracă noaptea,

pregătind-o de sărbătoare

după orele 17:00 cresc luminile palide

tăcerea ascultă ploaia topitoare de clădiri

aburii de răceală îngheață cerul

imediat ce sfârșește ritualul orelor,

orașul infirm se culcă

doar eu fug cu răspusul în mâini

duc jertvă zeilor

noutatea:" noaptea e sora cu moartea!"

Deznodământ

încercuiţi de vise,  

mâncăm din pumni destinul

jertfim cu sânge anii

și geanta cu iubiri

ne izolăm de haos,
cruzimi și lașitate

cioplind uşor icoana unor amintiri

Prezent în gol

Prezentul
și-a pus pata pe mine

Inima
mi-a găurit-o cu un cuțit

Lacrimile durerii
sângerează amar

Viitorul
nu mai vine