Zarul

miroase a cuvinte dulci aruncate în vânt

la timpul nepotrivit

simt lașitatea fâlfâind într-o pictură contemporană

iubesc neînțelesul unor ochi plini de autism

respir câteva vise împlinite

cărora nu le pot face față
și sap adânc...

poate găsesc fericirea tipărită,

undeva,

în adâncime

aș vinde tinerețea și inima mea de femeie dezolată

pentru altă viață,

alt secol,

alte culori

mi-a spus un filosof: " cei corecți aruncă zarul cu fragmentul cel mai umbrit

întotdeauna"