Vânzătorul de iluzii

Aveam o sete de absolut

Totuşi nu pot explica cum a învins absurdul ?!
O absenţă de sine,

viitorul în ruine a căzut.

Strigă sufletul disperat după ajutor,

dar realitatea crudă înfrânge inconştientă fericirea..

Şi-n infernul prezent

Şi în edenul absent

A murit şi iubirea.

Mi-ai vândut iluzii

Eu le-am procurat crezând că-mi vor fi de folos

Mi-am dat nopţile,

Mi-am dat zilele,

Fără rost.