Gânduri de nimic

o lumină se revarsă în deșert
acoperind pustiul cu raze gălbui

totuși e frig
căldură nu-i

prezentul

trecutul

viitorul e incert

cine va ști și cui să-i spui
că sufletul ți-e gol?

o deșertăciune imensă te apasă

să zâmbim tot zâmbetul fals din noi

să aiurim de griji și de nevoi

ne-ar părea viața mai radioasă

şi-om devenim acei strigoi
care luptă pentru nimic