Prinsă în limitele absurdului

Liniște friabilă
disimulată de acordurile fine ale unor note vibrante

Creștetul copacului singuratic ascuns pe dealul parcurs de picioare goale

Umbrele nopții alunecă cursiv prin ochii vietăților aflate la câteva minute de spațiul închis

Luna își prelinge rotunjimile argintii prin geamuri și oglinzi

O singură lună,
o singură noapte,un infinit de reflecte

Un singur dor,

un singur om,
într-un univers plin