Înec în gol

În liniștea nopții asculți iar tăcerea,

zărești felinare ce ard neîncetat

Și iarăși tristețea ți-acoperă lumea

și gînduri dispar, ca stele ce cad.

O grea vijelie în suflet mocnește,        

și-i frig ... și ți-e frică de necunoscut.

Respiri aer rece, uitând de probleme

Îți zice-a ta sine că totul rămâne trecut.