mai
tristă ca niciodată lumina îşi face drum către inima mea
și prin razele-i prăfuite licăreşte durerea
dorinţa arde în adâncurile timpului
iar atomii negativi străpung cu putere gândul insolent
mai tristă ca niciodată tăcerea parcurge mile întregi prin deşertul neputinţei
mai tristă ca niciodată tinereţea pare,
mai stinsă,
mai rece...
și prin razele-i prăfuite licăreşte durerea
dorinţa arde în adâncurile timpului
iar atomii negativi străpung cu putere gândul insolent
mai tristă ca niciodată tăcerea parcurge mile întregi prin deşertul neputinţei
mai tristă ca niciodată tinereţea pare,
mai stinsă,
mai rece...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu