doi,
locuiesc
alți mii de ochi...
unii
văd ce trebuie să vadă
alții se mișcă
în sens opus,
privesc
neautorizat
în inima mea,
una,
se
zbat alte mii de inimi...
unele
simt în trecut,
altele - în prezent,
dar
niciuna
în
viitor
în
numele meu,
singurul,
există
alte mii de nume
în
alte mii de vieți
și alte milioane de
gânduri
în
mine
zburdă miliarde de eu-ri
care
mai triste,
vesele,
mari,
mici,
prietenoase,
solitare,
noi,
vechi,
banale,
originale
...
dar niciun ochi,
nume,
inimă,
nu
iubește
Imi place acest poem plin de profunzime si melancolie.
RăspundețiȘtergereFelicitari, Catalina!
Carmen